Home Cetăți și castele Cetatea Bologa

Cetatea Bologa

Cetatea Bologa Copyright © Consiliul Judeţean Cluj 2011

Cetatea Bologa, situată la cca. 60 km distanţă de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, datează de la începutul secolului al XIV-lea, fiind una dintre cele mai importante fortificaţii ale Transilvaniei medievale. Cetatea se remarcă în special prin donjonul circular, unul dintre foarte puţinele păstrate în Transilvania. Cetatea a fost, de-a lungul timpului, scena unui mare număr de evenimente istorice importante. În anul 1399 cetatea a fost acordată de regele Sigismund de Luxemburg domnitorului muntean Mircea cel Bătrân, pentru rolul jucat de acesta în războaiele antiotomane.

 

Cetatea medievală, situată pe înălţimea de la confluenţa Crişului Repede cu Sebeşul, este una dintre cele mai interesante fortificaţii ale Transilvaniei medievale. Menţionată documentar în anul 1319, cetatea a fost ridicată în timpul războiului civil dintre regele Carol Robert de Anjou şi nobilimea rebelă din Transilvania (1315-1324). Prin ridicarea acestei cetăţi, Carol Robert a deschis un adevărat drum strategic către interiorul Transilvaniei, paralel cu mult mai vechiul şi mai circulatul "drum al sării", care străbătea actualul judeţ Sălaj. Vechiul drum al sării avea dezavantajul de a străbate un mare număr de proprietăţi nobiliare aflate în posesia nobililor transilvăneni adversari ai regelui angevin. Pătrunzând în provincie pe axa strategică Bologa-Cluj, trupele lui Carol Robert au obţinut victoriile de la Topa (1318) şi Bonţida (1320), reuşind în cele din urmă să înfrângă rebeliunea transilvăneană.

Ridicarea cetăţii de la Bologa în secolul al XIV-lea a însemnat, prin urmare, revitalizarea drumului cel mai scurt dintre Cluj şi Oradea, care urma cursul Crişului Repede.

Prima atestare documentară a cetăţii Bologa o menţionează sub denumirea de Sebuswar, o formă păstrată şi în menţiunile ulterioare: Sepuswar, Sebeswar, Sebeswar alio nomine Hunyadwar, Castrum regis Sebes, Castrum regis Hunyad, Sebes Varallya. Toate aceste denumiri pun cetatea în legătură cu valea pe care aceasta era situată, cea a Crişului Repede, şi cu localitatea Huedin care, dezvoltată ca târg şi loc de vamă, a devenit încă din epoca medievală centrul economic al regiunii.

Elementul cel mai spectaculos al cetăţii este turnul donjon, cu o formă bitronconică, situat în extrema de sud a cetăţii. Interiorul turnului era amenajat în patru nivele. Parterul elipsoidal, complet orb, era delimitat, în trecut, de al doilea nivel printr-un plaşeu realizat din bârne groase din lemn. Accesul în turn se făcea pe o scară care urca la primul etaj al acestuia, intrarea fiind situată la peste trei metri înălţime. Acest nivel avea o singură fereastră, orientată spre sud-est. Etajul al doilea, în schimb, beneficia de două ferestre de tragere, între care a fost amenajat un şemineu. Ultimul nivel al turnului avea, de asemenea, două ferestre de tragere. Cel de al doilea turn al cetăţii era probabil un turn de poartă, acesta având şi urme ale unei intrări practicate la nivelul parterului. Turnul este situat înspre nord, la o distanţă de circa 40 m, către nord, având o bază rectangulară şi laturile de nord, est şi vest parţial prăbuşite. Spaţiul intern al cetăţii a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului.

Istoria păstrează şi numele câtorva dintre castelanii de la Bologa. Primul dintre aceştia, şi unul dintre cei mai importanţi din întreaga istorie a cetăţii, a fost, în primele decenii ale secolului al XIV-lea, Desideriu Elefánti (Desideriu de Elephant), originar din comitatul Nitra. Domeniul cetăţii Bologa cuprindea, în această perioadă, aproape întregul ţinut al Călatei.

În anul 1399 cetatea a fost acordată voievodului muntean Mircea cel Bătrân de către regele Sigismund de Luxemburg, după semnarea Tratatului de alianţă de la Braşov, ca semn de apreciere pentru rolul său în lupta antiotomană. Nu există dovezi că voievodul Ţării Româneşti sau vreun membru al familiei sale ar fi vizitat vreodată cetatea Bologa. Este însă sigur faptul că aici au fost aşezaţi dregători ai domnului muntean.

Mai târziu, în 1433, cetatea a devenit proprietatea nobililor Istvan şi Ladislau Banffy de Losonc, care au preluat, odată cu aceasta, şi o mare parte a fostului domeniu al Călatei. Cetatea Bologa era considerată în această perioadă o proprietate valoroasă, de care aparţineau numeroase sate, locuri de vamă, întinse locuri de păşunat şi chiar şi târgul de la Huedin. Pe domeniul cetăţii au fost semnalate chiar şi locuri de extracţie şi de spălare a aurului.

În secolul al XVI-lea, importanţa cetăţii a crescut, în contextul conflictelor armate dintre transilvăneni şi trupele imperiale habsburgice. În anul 1598 s-a desfăşurat aici, în mod excepţional, şi una dintre adunările nobiliare ale Transilvaniei.

Cetatea de la Bologa a fost folosită fără întrerupere până în secolul al XVIII-lea, suferind numeroase transformări şi adăugiri. Importanţa cetăţii a crescut în secolul al XVII-lea, după cucerirea Oradiei de către turci, când garnizoana din Bologa împiedica pătrunderea cetelor turceşti prin defileul Crişului Repede. În anul 1660, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, grav rănit, a petrecut aici o noapte, într-o stare de semiinconştienţă, sub suprevegherea gărzilor sale de corp, după pierderea bătăliei de la Floreşti în faţa turcilor. Două săptămâni mai târziu, principele a încetat din viaţă la Oradea.

În deceniul care a urmat acestor evenimente, garnizoana cetăţii a împiedicat în numeroase rânduri incursiunile de pradă ale turcilor către centrul Transilvaniei şi tentativele strângătorilor de taxe otomani de a exploata populaţia civilă din ţinutul Călatei. În consecinţă, în 1669 sultanul a ordonat distrugerea cetăţii, însă principele Mihail Apafi a reuşit să obţină retragerea acestui ordin printr-o donaţie consistentă la Înalta Poartă.

În timpul războiului de eliberare condus de Francisc Rakoczi al II-lea, cetatea a fost aruncată în aer de lobonţi, susţinătorii partidei pro-imperiale, pentru a nu cădea în mâinile curuţilor, susţinătorii mişcării de eliberare. Chiar şi după această tentativă de distrugere, turnul şi o mare parte a zidurilor cetăţii au rămas însă în picioare.

În anul 1910, Kós Károly a făcut o evaluare generală a situaţiei cetăţii şi a coordonat lucrări de restaurare a donjonului acesteia, căruia i-a refăcut acoperişul. Cetatea a rămas o proprietate a familiei Bánffy până după încheierea celui de al II-lea Război Mondial. La mijlocul secolului al XX-lea turnul şi-a pierdut acoperişul, unul dintre ultimele elemente din lemn păstrate.

Mai multe din această categorie: Castelele Banffy din Răscruci și Bonțida »
logo-cj

Cetatea Bologa

Informatii suplimentare
  • Program de vizitare Cetatea de la Bologa nu este împrejmuită, poate fi vizitată oricând.




Vizitatori online

Avem 500 vizitatori online